ADHD - TULBURARE DE DEFICIT ATENTIONAL

Clara

ADHD- este una dintre cele mai frecvente tulburari de comportament din copilarie si adolescenta, cuprinzand intre 5 pana la 10% din populatie. Simptomele de baza ale ADHD include nivele diverse de neatentie, hiperactivitate si impulsivitate. Parte dintre ele sunt prezente inca din perioada prescolara si se manifesta in toata perioada perioada scolii primare si gimnaziale.
In 1937 s-a propus termenul de afectare cerebrala minimala, apoi a fost redenumit disfunctie cerebrala minimala, in anii ´60. In DSM II (Manual de Diagnostic si Statistica a Tulburarilor Mentale)s-a numit sindromul reactiei hiperkinetica a copilariei, in anii ´80numele oficial din DSM era tulburare de deficit de atentie cu sau fara hiperactivitate, referindu-se la simptomele acestei tulburari, fara a implica cauze cum ar fi afectat creierul.Apoi numele a fost schimbat in 1994 in DSM IV in tulburare de deficit de atentie/hiperactivitate.
In Clasificarea Internationala a Bolilor, aceleasi simptome au fost clasificate in reactie hiperkinetica (HKD). In contrast cu ADHD , 2 subtipuri de HKD sunt recunoscute ca bazandu-se pe prezenta sau absenta comportarii bolii, iar prezenta depresiei sau anxietatiii e suficienta pentru a diagnostica HKD.
Simptomele privind neatentia se refera la:
 neglijenta
 dificultate in mentinerea sustinuta a atentiei
 probleme in a asculta persoana ce i se adreseaza
 probleme in a termina o sarcina inceputa
 probleme in a-si organiza activitatea
 evitarea activitatilor ce necesita atentie sustinuta
 probleme in a pune obiectele la locul lor
 distractibilitate
 tendinta de a uita ce are de facut.
 Simptomele de hiperactivitate si impulsivitate sunt grupate impreuna in DSM-IV.
 Hiperactivitate:
 neastampar
 inabilitatea de a sta jos timp indelungat
 miscari excesive (pare mereu pe picior de plecare)
 probleme in a pastra linistea cand e angajat intr-o activitate
 vorbire excesiva.
Impulsivitate:
 raspunde inainte de a se termina de pus o intrebare
 dificultati in a astepta ceva
 intreruperea altora intr-o conversatie sau activitate
 dificultate in a-si astepta randul.
 Slabele performante scolare si invatarea deficitara in special la citit si vorbit sunt destul de comune la copiii cu ADHD.
 ADHD-ul prezinta trei subtipuri:
 1. subtipul predominant neatent (ADD) in care sunt prezente 6 din cele 9 subtipuri de pe scala „neatentie”.
 2. subtipul predominant hiperactiv/impulsiv(H/I) in care sunt prezente 6 din cele 9 simptome de pe scala de”hiperactivitate/impulsivitate”.
 3. subtipul combinat (CT) in care sunt prezente 6 ditre simptomele de pe ambele scale. Acest subtip este cel mai asemanator cu clasificarea ADHD din DSM III.

TEORII:

Unele infectii sau complicatii aparute la nastere au provocat leziuni minore, unele nedetectabile, la nivelul creierului.
Alta teorie a propus cauze de natura alimentara , ce tin de dieta. Cele două teorii au fost respinse.
S-au facut studii asupra influentelor genetice ale ADHD-ului. Copiii cu ADHD au cel putin o ruda cu aceeasi tulburare. Cercetarile din 1993 au evidentiat o asociere intre ADHD si o anomalie de tip autozomal dominant, respectiv de existenta unei rezistente generalizate la hormonul tiroidian.
In anii ´80 au fost dezvoltate noi tehnici si instrumente pentru studierea creierului. S-au demonstrat ca exista o conexiune inre abilitatea unei persoane de a-si mentine atentia concentrata asupra ceva si nivelul de activitate a creierului. La cei cu ADHD, ariile creierului ce controleaza atentia folosesc mai putin glucoza, deci sunt mai putin active.
Privind substratul biochimic, Hunt (1985) a lansat ipoteza implicarii noradrenergice, apoi ipoteza dopaminergica, si anume a unei hipoactivitati a sistemului nigrostriatal.
Ariile prefrontale subactivate nu-si pot executa controlul inhibitor asupra corpilor striati. Cortexul prefrontal are rol in a-si suprima raspunsurile fata de stimulii nesemnificativi, iar ganglionii bazali sunt implicati in executarea unor tipuri de raspunsuri comportamentale automate.